Încărcările din orice nod al modelului structural trebuie să fie în echilibru. Orice forțe neechilibrate sunt preluate de reazeme. Se recomandă utilizarea unei combinații de încărcări în locul unui plic de forțe interioare.
Fiecare nod al modelului MEF 3D trebuie să fie în echilibru. Cerința de echilibru este corectă, cu toate acestea, nu este necesară pentru verificarea îmbinărilor simple. Un element al îmbinării este întotdeauna „portant", iar celelalte sunt conectate. Dacă se verifică doar îmbinarea elementelor conectate, nu este necesar să se respecte echilibrul. Astfel, sunt disponibile două moduri de introducere a încărcărilor:
- Simplificat – în acest mod, elementul portant este rezemat (element continuu pe ambele laturi), iar încărcarea nu este definită pe element
- Avansat (exact, cu verificarea echilibrului) – elementul portant este rezemat la un capăt, încărcările sunt aplicate tuturor elementelor, iar echilibrul trebuie găsit
Modul poate fi schimbat în grupul din panglică Încărcări în echilibru.
Diferența dintre moduri este ilustrată în următorul exemplu de îmbinare în T. Grinda este încărcată cu momentul încovoietor de capăt de 41 kNm. Există, de asemenea, o forță normală de compresiune de 100 kN în stâlp. În cazul modului simplificat, forța normală nu este luată în considerare deoarece stâlpul este rezemat la ambele capete. Programul afișează doar efectul momentului încovoietor al grinzii. Efectele forței normale sunt analizate doar în modul complet și sunt prezentate în rezultate.
Introducere simplificată: forța normală din stâlp NU este luată în considerare
Introducere avansată: forța normală din stâlp este luată în considerare
Metoda simplificată este mai ușor de utilizat, însă poate fi aplicată doar atunci când utilizatorul este interesat de studiul componentelor îmbinării și nu de comportamentul întregului nod.
În cazurile în care elementul portant este puternic solicitat și aproape de capacitatea sa limită, modul avansat, cu respectarea tuturor forțelor interioare din nod, este necesar.