Această operație include opt etaje noi într-o structură metalică (~1.500 tone) sprijinită pe betonul existent. Zona de îmbinare reprezintă tranziția dintre un stâlp din beton existent și un nou stâlp din oțel articulat (conform specificațiilor). Cea mai mare provocare a fost proiectarea unei îmbinări într-o zonă unde există două console (una de 2,5 m) cu influența încărcării fațadei, încadrată într-un spațiu redus (înălțimea disponibilă între beton și oțel era de 295 mm). Pentru a putea garanta comportamentul articulat, în conformitate cu anexa națională din EN1993-1-8, placa de bază a îmbinării stâlpului trebuie să aibă o lățime maximă de 300 mm. În plus, datorită schemei structurale, zona nodului (unde se întâlnesc diferitele elemente structurale) a trebuit să fie consolidată cu tronsoane scurte de secțiune transversală mai mare, asigurând continuitatea nodului.
